Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » Titularizare 2017 rezultatele slabe, semnal de alarmă pentru starea şi perspectivele învăţământului românesc

Titularizare 2017 rezultatele slabe, semnal de alarmă pentru starea şi perspectivele învăţământului românesc

 

Vara de foc a Educaţiei continuă. După examenul de bacalaureat şi admiterea la liceu, „furcile caudine” prin care au trecut elevii claselor a VIII-a şi a XII-a, a venit rândul dascălilor, care au susţinut de curând concursul de titularizare pe post. În cifre şi procente, sec şi fără comentarii adică, lucrurile stau în felul următor. La concurs s-au prezentat peste 23.000 candidaţi, dintr-un total de peste 27.000 care s-au înscris. În jur de 3.000 s-au retras însă din motive personale sau medicale, alţi 40 au fost eliminaţi pentru că au încercat să copieze, iar cinci lucrări au fost anulate din cauza nerespectării metodologiei de concurs. Mai bine de jumătate din candidaţii care au susţinut examenul de titularizare anul acesta au obţinut note sub 5 sau între 5 şi 7. Concret, doar 48,26% din cei care au susţinut examenul de titularizare au luat note între 7 şi 10. Înainte de contestaţii, rata celor care au obţinut cel puţin nota 7 la proba scrisă a titularizării a fost de de 45,7% (cu 1,3 mai mare decât procentul de anul trecut). 118 candidaţi au obţinut nota 10, 9.377 candidaţi au luat note cuprinse între 7 şi 9,99, 6.869  candidaţi au obţinut note între 5 şi 6,99. 4.386 de participanţi (21,12%) s-au situat însă pe segmentul de note cuprins între 1 şi 4,99. Contestaţiile au fost înregistrate la sediile inspectoratelor şcolare judeţene în data de 18 iulie. Rezultatele finale se afişează la sediile inspectoratelor şcolare judeţene pe 25 iulie.

Anul acesta, Ministerul Educaţiei a scos la concurs un număr de 4.930 de posturi (didactice/catedre vacante pentru angajare pe perioadă nedeterminată) şi 58.486 pentru angajare pe perioadă determinată. Rata de participare la proba scrisă a examenului de titularizare a fost de 86,37%, după ce la testare s-au prezentat 23.815 candidaţi din totalul celor aproape 28.00 de înscrişi.

Pe judeţe, cel mai ridicat procent de note peste 7 sau egale cu 7 s-a înregistrat în Cluj (58,81%), iar cel mai scăzut, în Giurgiu (24,06%). Rezultate aproape la fel de slabe s-au înregistrat şi în Călăraşi, Teleorman, Dâmboviţa, unde nici 40% nu au reuşit să obţină nota minimă de promovare 7.

În linii mari, aşa au stat lucrurile în această vară. Rezultatele, să recunoaştem, slabe obţinute de candidaţii la un post de titular în învăţământ nu mai reprezintă însă de multă vreme o surpriză pentru nimeni. Ne confruntăm de ani buni cu această realitate tristă, dezarmantă, jenantă, deoarece, mai ales anul acesta, un procent însemnat dintre cei care au susţinut acest concurs au obţinut note mai mici decât elevii care, cu puţin înaintea lor, au susţinut examenele naţionale. Dacă la admiterea în liceu şi la examenul de maturitate promovabilitatea a fost de peste 70%, procentul dascălilor care au promovat concursul de titularizare a fost mai mic de 50%. Mai mult, în multe judeţe din ţară, cadre didactice cu vechime nu au reuşit să obţină nota minimă, de 7.

Jenant este şi faptul că au crezut că pot forţa norocul candidaţi care au obţinut note între 1 şi 4! S-au obţinut note de 1 în cazul unor candidaţi care voiau să devină profesori de matematică, fizică, chimie, informatică sau istorie.

Sistemul de învăţământ din ţara noastră, din ce în ce mai lipsit de atractivitate

Examenul de titularizare este, de fapt, un barometru al stării în care se află şcoala românească şi de care se face abstracţie sistematic, în ultimii ani. Pe nimeni nu pare să mai intereseze ce se întâmplă cu învăţământul în această ţară. Uitându-ne la rezultatele de la concursul de titularizare din acest an, este limpede că acest domeniu esenţial pentru sănătatea oricărei naţiuni nu mai reprezintă atracţie pentru absolvenţii cu medii mari de învăţământ superior. Aceştia optează pentru profesii mult mai bine plătite sau aleg să plece din ţară.

Către sistemul de educaţie se mai îndreaptă acei tineri care nu reuşesc să îşi găsească un loc de muncă decent remunerat, absolvenţii mediocri de învăţământ superior, din care mulţi, din păcate, privesc şcoala ca pe o gară, în care poposesc pentru o scurtă perioadă de timp, înainte să  pornească spre alte domenii. Subfinanţarea cronică a educaţiei riscă să ducă sistemul de învăţământ din România în colaps. Se vede că este din ce în ce mai greu să se iasă din cercul vicios în care se zbate de ani buni educaţia în ţara noastră: lipsa de bani duce la investiţii slabe în sistem şi la salarii mici şi foarte mici care atrag tineri din ce în ce mai slab pregătiţi, atunci când nu atrag pe nimeni. Aceştia performează mediocru, pregătind, la rândul lor, absolvenţi mediocri, dintre care mulţi vor intra în sistem pregătind alţi elevi şi aşa mai departe. Cercul se învârte.

Învăţământul românesc, într-un cerc vicios

Cum se poate ieşi din acest cerc vicios? Ar fi atât de simplu dacă politicienii, partidele politice care se luptă periodic să ajungă la putere s-ar hotărî să se sacrifice măcar odată pe ei înşişi, să renunţe la imensele privilegii materiale de care se bucură şi să facă  ceva concret pentru ca şcoala românească să nu se prăbuşească. Adică să acorde, în sfârşit, fondurile de a căror lipsă suferă acut învăţământul românesc, mutilat de cele aproape trei decenii de experimente nefericite şi subfinanţare acută.

Slabei pregătiri a celor care visează în ultimii ani să devină profesori şi subfinanţării sistemului li se adaugă lipsa de corelare a evaluărilor cu curriculumul, care are drept consecinţă analfabetismul funcţional al elevilor, flagelul care ne plasează, din nou, pe un loc fruntaş într-un clasament al ruşinii.

Într-un articol publicat de hotnews pe marginea unei analize externe asupra învăţământului românesc se arăta, cu puţin timp în urmă, că dascălii noştri beneficiază de „pregătire practică limitată în domeniul evaluării, sprijin şi îndrumare reduse cu privire la modul în care ar putea-o folosi, iar ponderea semnificativă a evaluărilor externe oferă cadrelor didactice puţine oportunităţi să-şi exercite şi să câştige încredere în raţionamentul profesional”.

Problemele învăţământului românesc au ajuns, aşadar, pe masa de lucru a organizaţiilor internaţionale. Numai clasa noastră politică nu vede sau se face că nu vede acest lucru. Nu mai e un secret pentru nimeni că avem mari probleme. Semnale de alarmă se trag continuu. Şcoala românească, învăţământul, educaţia în ansamblu au reprezentat şi încă mai reprezintă pentru unii, un cobai, pentru alţii o cenuşăreasă incapabilă în starea în care se găseşte să mai ofere vreo motivaţie celor care ne pregătesc copiii. Dascălii vechi, cu vocaţie, vor ieşi la pensie. Cei  care le vor lua locul sunt din ce în ce mai nemotivaţi şi mai slab pregătiţi pentru a face faţă nobilului status de dascăl. Soluţia ieşirii din cercul vicios despre care vorbim este finanţarea corespunzătoare. Nu poţi cere mult dacă nu oferi cel puţin la fel de mult. Nu poţi înăspri condiţiile de intrare în sistemul de învăţământ dacă nu oferi salarii atractive. Nu poţi cere moralitate, abnegaţie, vocaţie şi înaltă pregătire ştiinţifică şi pedagogică în lipsa unei remuneraţii cel puţin decente. Când salariile profesorilor, condiţiile de muncă de la sat şi de la oraş vor fi decente. Abia atunci vom putea pretinde ca în sistem să se titularizeze doar cadre didactice care care promovează concursul cel puţin cu nota 9.  Până atunci, ne vom uita neputincioşi cum mulţi oameni lipsiţi de vocaţie, de pregătire adecvată, de dragoste faţă de copii şi faţă de actul educaţional vor fi admişi în sistemul de învăţământ românesc cu riscurile pe care le cunoaştem cu toţii.

 Marcela GHEORGHIU