Interviu cu prof. Emil Mocian, preşedintele Uniunii Judeţene a Sindicatelor Libere din Învăţământ, Bistriţa-Năsăud
Stimate domnule preşedinte, 2017 s-a încheiat într-un cor de nemulţumiri şi nelinişte la nivelul întregii societăţi. Cum l-aţi încheiat dumneavoastră, cum l-a încheiat sindicatul bistriţean pe care îl conduceţi?
Desigur, şi la nivelul judeţului nostru au fost o serie de neîmpliniri, fapt ce a cauzat nemulţumirea membrilor de sindicat.
Aici vreau să subliniez faptul că în programul de guvernare a partidelor care se află la conducere ni s-au promis o serie de avantaje, prioritară fiind majorarea salariilor cu 50% începând cu luna iunie 2017, a vaucherelor de vacanţă, a unei sume constând în două salarii minime pe economie, privitor la procurarea de produse alimentare, pensionarea anticipată cu trei ani, a colegilor care solicitau aceasta, fără diminuarea pensiei, noi programe şi noi manuale, pe baza unor noi programe-cadru etc.
Se ştie foarte bine că majorările au fost amânate pentru anul 2018 şi nu cât s-a promis, ci cu 25%, suma fiind trecută la angajat, pentru a face plăţile la stat. Deci majorarea este cu aproximativ 4% în luna ianuarie 2018. Celelalte promisiuni s-au amânat pentru următoarea perioadă. Desigur că s-au primit şi majorări în cursul anului, dar nemulţumirea colegilor este ca urmare a nerealizării promisiunilor făcute în programul de guvernare.
O altă nemulţumire o constituie Legea salarizării, 153/2017, unde au apărut o serie de neconcordanţe cu drepturile salariale ale colegilor. Vreau să subliniez faptul că de la 1 ianuarie 2018 un profesor debutant care avea un venit lunar net 1.440 de lei în luna decembrie 2017, conform majorării cu 25%, după plata contribuţiilor, va primi o majorare de 55 de lei, iar un profesor cu peste 40 de ani vechime la catedră va avea, de la 1 ianuarie 2018, salariul net de 2.887 de lei, deci o majorare de 117 lei. La debutant, procentul este o creştere de 3,8%, iar la profesorul cu peste 40 de ani de muncă, o majorare de 4,2%. Jenant faţă de promisiunea făcută!
Sunt mulţumite sindicatele de banii pe care îi va primi Educaţia anul acesta? De salarii?
Ţinând cont că avem o lege prin care i se acordă învăţământului 6% din PIB, iar guvernul nu respectă această lege, ca de altfel toate guvernele care s-au perindat, nu pot spune că suntem mulţumiţi pe deplin de procentul pe care îl primim. Trebuie să subliniez faptul că în perioada aceasta, 2017, am primit diferenţele salariale ca urmare a sentinţelor câştigate în instanţă, dar mai avem de primit şi în următoarea perioadă. Privitor la salariile colegilor, pot spune că orice majorare este bine-venită, dar, ţinând cont de importanţa socială şi faptul că învăţământul este o prioritate naţională, nu suntem mulţumiţi de salarizarea actuală, făcând comparaţie şi cu celelalte sectoare bugetare. Învăţământul este cel mai slab plătit sector bugetar.
Un şofer şi o femeie de serviciu de la o primărie sunt mai bine plătiţi decât un cadru didactic. Trageţi dumneavoastră concluzia. Cum poate fi un învăţământ performant cu o subfinanţare?
Noul Regulament de Organizare şi Funcţionare a Şcolii pare făcut exclusiv pentru elevi şi mai puţin pentru cadrele didactice pentru întărirea autorităţii acestora. Ce părere aveţi dvs. în calitate de cadru didactic şi lider sindical despre acesta?
Fiecare categorie are importanţa ei socială. Nu una este mai importantă în defavoarea celeilalte. Din acest motiv, îi felicit pe elevi că au statutul propriu, dar nu pot să nu fiu mâhnit că noi, cei ce lucrăm în învăţământ, nu avem un statut al nostru. Desigur că elevul este centrul atenţiei, dar fără cadrele didactice, care caută să-i integreze în societate, ei nu ştiu cum ar rezolva acest aspect. Elevii au o mulţime de drepturi şi se uită obligaţiile pe care trebuie să le respecte. Cadrele didactice trebuie să se poarte cu elevii „cu mănuşi“ ca nu cumva parte din aceştia să-i reclame pentru că profesorul l-a atenţionat pentru pregătirea lui precară la lecţie.
Subliniez faptul că aspectul educaţional s-a pierdut în favoarea procesului informativ. Mă întreb: la ce-i foloseşte unui individ faptul că are cinci diplome şi comportamentul lui în sociatate lasă de dorit? Trebuie pus un accent deosebit pe educaţie!
Violenţele împotriva cadrelor didactice s-au înmulţit îngrijorător, în ultimele luni, la nivel naţional. Care este situaţia în judeţul Bistriţa-Năsăud? Ce fac sindicatele pentru ca dascălii să capete, în sfârşit, statutul de autoritate publică?
În judeţul nostru, acţiunile huliganice faţă de personalul din învăţământ au fost ţinute sub control, ele nefiind o problemă, deocamdată, pentru colegii mei.
În ceea ce priveşte sintagma „autoritate publică“, sindicatele au discutat acest aspect cu fostele guvernări, care nu au fost de acord cu aceşti termeni din mai multe motive legislative.
Desigur că trebuie să avem neapărat o protecţie socială, care să derive din statutul nostru, fapt care ar impune societăţii civile un respect faţă de cei care modelează vlăstarele ţării noastre. Trebuie neapărat să ne câştigăm prestigiul de cadru didactic şi valoarea pe care o avem în societate.
Care sunt principalele probleme cu care vă puteţi confrunta la acest început de an?
Problemele ar fi cu încadrările, dat fiind faptul că salarizările se fac pe baza costului standard/elev, copil. De asemenea, spaţiile aferente căminelor, unde în anumite locuri sunt grupe care depăşesc numărul legal de copii. Ne interesează şi infrastructura, şi dotarea unităţilor şcolare cu materiale care să contribuie la un învăţământ performant.
Pe ce direcţii va acţiona sindicatul pe care îl conduceţi? Care vor fi ţintele luptei sindicale în 2018?
Direcţiile pe care dorim să acţionăm sunt în conformitate cu legislaţia în vigoare, în ceea ce priveşte integrarea învăţământului în UE, pe un dialog constructiv între parteneri, pe faptul că sindicatele nu sunt antagonice procesului instructiv-educativ şi că sunt parteneri deschişi discuţiilor constructive pentru un învăţământ performant.
În ceea ce priveşte lupta sindicală, trebuie avut în vedere respectarea întocmai a legislaţiei în vigoare şi aplicarea ei.
Din punctul meu de vedere, consider că trebuie epuizate mijloacele de negociere, ca urmare a unui dialog social, şi apoi să se treacă la alte forme de luptă sindicală, culminând cu greva generală.
În alţi ani (2000 şi 2005), pentru o majorare de 11% sau 12%, colegii au stat patru sau cinci săptămâni în grevă generală. Acum, când e vorba de o lege a salarizării, din partea unor colegi, elanul luptei sindicale s-a diminuat. Este o problemă!
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU
