Socialize

Facebook
Home » Societate » Educatie pentru societate » Identitate nationala » Tristeţea unui dascăl la moartea Regelui Mihai

Tristeţea unui dascăl la moartea Regelui Mihai

 Un sfârşit de an 2017 deosebit de trist pentru România. Trecerea în nefiinţă a Maiestăţii Sale a îndoliat întreaga ţară, lasând urme adânci în conştiinţa şi în sufletele românilor. Dragostea de neam şi ţară, eleganţa discursului său în plenul Parlamentului României, calmul şi blândeţea cuvintelor sale, apelul permanent la unitate şi acţiuni înţelepte întru propăşirea poporului român sunt trăsături nobile ce ar trebui să caracterizeze toţi românii.

 Puţini se mai nasc de mărimea Maiestăţii Sale, Regele Mihai. România a pierdut un mare patriot, o mare conştiinţă, un mare rege, care a fost iubit de întregul popor român. În anul 1990, România a ratat marea şansă de a se întoarce la monarhie. Românii aveau atunci unica posibilitate de a face România o ţară statornică, prosperă şi admirată în lume. România putea avea o altă perspectivă atât pe plan european, cât şi pe plan mondial. În primii ani de după anul 1990 exista şi o oarecare presiune din partea neocomuniştilor care au pus mâna pe putere, asupra profesorilor de istorie care trebuiau să fie foarte prudenţi în transmiterea informaţiilor despre perioada de regat a ţării.

În anul şcolar 1993-1994, ca profesor pentru învăţământul primar, la obiectul Istorie am predat despre domnia lui Alexandru Ioan Cuza, abdicarea acestuia în anul 1866, apoi despre instaurarea monarhiei, începând cu Regele Carol I, Regele Ferdinand, Regele Carol al II-lea, Regele Mihai. Am vorbit elevilor despre întreaga coroană regală, despre importanţa acestei perioade privind dezvoltarea economico-socială a ţării, în consolidarea democraţiei şi modernizarea României. Era perioada când comunistul Ion Iliescu nu-i dădea voie Maiestăţii Sale să intre în ţară. Ministerul Învăţământului a fost informat imediat că prin aprofundarea acestui subiect privind monarhia, prin insistenţa asupra perioadei de regat, eu încerc să fac propagandă monarhistă. Scrisoarea anonimă către minister a fost fie din partea unui părinte, fie din partea unui coleg de cancelarie. Pe data de 7 decembrie 1993 am fost chemat de către inspectorul şcolar general, prof. Tudorel Joghiu, la ISJ Brăila să dau explicaţii în legătură cu această problemă şi să-mi comunice şi sancţiunea propusă de către Ministerul Învăţământului – desfacerea contractului de muncă (îndepărtarea din învăţământ).

În acel an şcolar predam la două clase a IV-a. După ce am fost informat în legătură cu sancţiunea propusă de către minister, m-am întâlnit cu părinţii copiilor de la cele două clase. Mă respectau şi-mi apreciau calităţile de dascăl. Fără a mai întârzia, au scris un protest către ISJ Brăila prin care au condamnat măsura luată împotriva mea şi au susţinut că prin lecţia de istorie pentru care am fost acuzat am dat dovadă de probitate profesională şi de o recunoaştere a importanţei monarhiei în acea etapă a istoriei poporului român. Timp de două luni de zile am stat într-o tensiune maximă, aşteptând punerea în aplicare a sancţiunii ministerului. Protestul părinţilor m-a salvat.

Regret că s-a stins, după o grea suferinţă, o mare personalitate a poporului român. Regret că românii au pierdut o mare ocazie în anul 1990, de a instaura monarhia care putea salva România. Este adevărat că neocomuniştii care au pus imediat mâna pe putere în frunte cu Ion Iliescu n-au dorit acest lucru.

REGRETE ETERNE PENTRU MAIESTATEA SA, REGELE MIHAI!
DUMNEZEU SĂ-L IERTE ŞI SĂ-L AŞEZE ÎN RÂNDUL DREPŢILOR!

Prof. Neculai Ciupercă
Şcoala Gimnazială Mihai Eminescu, Brăila