Un concurs început prost se termină şi mai prost?

Miercuri, 12 octombrie a.c., s-a desfăşurat prima etapă a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director, director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar. Eliminatorie! A conceput cineva (nu ştim cine!) un test – de 12 pagini – şi o grilă de evaluare, pe care le-au transmis în teritoriu. Comisiile de concurs, constituite la nivelul inspectoratelor şcolare, le-au multiplicat şi le-au transmis candidaţilor. Totul s-a petrecut întocmai cum a dispus domnul ministru. Degeaba a încercat Comisia de învăţământ din Parlament să transfere lucrurile într-un interval normal, în vacanţa de vară. Degeaba au semnalat sindicatele disfuncţii serioase în aplicarea metodologiei de concurs – metodologie care este! Ministerul a ţinut-o gaia-maţu pe-a lui… Cu o puternică susţinere pe reţelele de socializare s-a lansat lupta pentru „depolitizarea sistemului naţional de educaţie”. Frumos!
S-a aflat cu acest prilej că funcţia de director de şcoală este una neatractivă. Dacă pentru aproximativ 10.000 de posturi s-au înscris cam 8.000 de candidaţi, concluziile sunt evidente. Şmecherii agresează statistica la limita violului şi ne spun că au fost de fapt cam 101% candidaturi, având în vedere faptul că unii candidaţi au optat pentru mai multe şcoli. Dacă respectivii candidaţi, eventual declaraţi admişi, pot să ocupe posturile pentru care s-au înscris?… Lipsa de interes derivă din nivelul de salarizare, din fişa postului şi din pârghiile pe care le are un director pentru a-şi pune în practică planul operaţional conceput. În alte şcoli, din alte ţări, nu e ca la noi. „Conform Myers şi Murphy (nu cel devenit celebru!), printre funcţiile specifice unui director de şcoală sunt: viziunea, controlul intrărilor (e.g., transferurile profesorilor), controlul comportamentului (e.g., descrierea posturilor) şi controlul ieşirilor (e.g., testarea elevilor).”  În România zilelor noastre, directorii de şcoli nu au niciun cuvânt de spus în selecţia personalului (e.g., transferurile profesorilor). Nu sunt implicaţi deloc în selecţia elevilor, nu pot stimula material în niciun fel profesorii implicaţi în activităţi care exced fişa postului, dar răspund pentru tot ce se întâmplă în şcoală. Şi nu numai! Răspund şi dacă un elev filmează ceva – real sau trucat –, dacă un jurnalist agramat face o descoperire senzaţională legată de modul în care o întrebare adresată unui elev a fost umilitoare etc.
Faptul că există şcoli în care trebuie numit alt director este deja certitudine. Conform metodologiei, directorul în funcţie nu mai poate fi numit în cazul în care a fost declarat respins sau nu a participat la concurs. Adică inspectoratele şcolare trebuie să găsească doritori pentru aceste funcţii, membrii în corpul experţilor în management educaţional… sau cui îi mai pasă de aşa ceva? Ministerul a creat situaţia. Inspectoratele şcolare nu au decât să o rezolve.
Revenind la concurs, ştim deja în ce a constat proba scrisă.
50% din itemi au vizat competenţe cognitive şi 50% competenţe de management. Au fost 60 de itemi, repartizaţi după un punctaj extrem de original. Testul aplicat a avut, evident, menirea să îi selecteze pe cei mai competenţi candidaţi. Viitori manageri de succes. Poate din acest motiv li s-a cerut să stabilească dacă „29. Măgarul întotdeauna are…: A) grajd, B) potcoave, C) harnaşament, D) copite, C) coamă”. Dacă acest item a tranşat competiţia – acolo unde o fi fost cazul –, avem convingerea că directorul desemnat va acţiona cu mult mai mult profesionalism decât contracandidatul său.
Şi, aşa cum ne-am obişnuit deja, la examenele naţionale, erorile ştiinţifice nu au lipsit. MENCS nu se dezminte (ca să nu zicem… loveşte din nou!).
Întreabă dumnealor, propunătorii testelor: „Cuvântul «gram» este pentru «greutate» aşa cum este «oră» pentru… E) «timp»?” Se întâmplă însă ca gramul să nu însemne pentru greutate ceea ce ora este pentru timp. Dacă ora este o unitate de măsură a timpului, gramul este o unitate de măsură pentru masă… nu pentru greutate!!! Ei? Cine se împiedică de astfel de detalii? Într-un concurs naţional cu subiecte elaborate de MINISTER?
Da. Au fost şi întrebări ale căror răspunsuri au putut fi identificate doar după parcurgerea bibliografiei recomandate. Bibliografie care conţine rezultatele unor studii efectuate în Africa de Sud, în }ara Galilor, Australia sau în China. Asta e! Pardon, a fost.
Nu mai vorbim despre condiţiile grafice mizerabile. Primele 20 de întrebări făceau referire la imagini cu dimensiuni de 5×3 mm şi cu detalii de 1 mm. Să înţelegem că s-a verificat şi acuitatea vizuală a participanţilor? Un director care are nevoie de ochelari cu mai mult de 2 dioptrii este din start incompetent?
Unde ar trebui să contabilizăm faptul că directorii adjuncţi au aceleaşi probe de concurs ca şi directorii? Că directorii nu se află în comisiile care îi evaluează pe directorii adjuncţi? Că pentru aproxi­mativ 200 de candidaţi au fost deplasate în centrul de concurs aproximativ 1.000 de persoane, care nu au făcut altceva decât să asiste la aplicarea grilei de evaluare? Cine suportă cheltuielile de deplasare şi absenţa de la locurile de muncă?
Are cineva o minimă jenă pentru faptul că aceşti candidaţi au stat în săli aproximativ şapte ore? Şi mai aflăm – pe surse, desigur – că etapa a doua, prevăzută iniţial să se desfăşoare în centre zonale, se va desfăşura tot în reşedinţele de judeţ. Adică 1.000 de oameni vor fi puşi încă o dată pe drumuri, pentru că sistemul de supraveghere video şi audio nu e suficient. Sau eficient? Sau…
Doamne fereşte! Poate cineva, cu putere de decizie, cu un dram de respect pentru oamenii implicaţi deja în prea multe etape umilitoare, să accepte că nu toţi candidaţii sunt hoţi? Că, dacă dintr-o şcoală lipsesc într-o zi patru profesori, este o situaţie complicată? Ar putea accepta că normalitatea se poate instaura şi cu bani puţini?
În concluzie, în calitatea de candidat care a trecut testul cu o notă onorabilă, pot să afirm că, de câteva zile, sunt mult mai competent în activitatea pe care o desfăşor în şcoală.
Mai aflăm, pe surse, desigur, că unele persoane sunt remunerate consistent – din bani europeni – pentru orchestrarea acestei sarabande. Ne poate preciza onor ministerul care sunt acestea? Şi ce sume au încasat?
Ioan ARDELEANU