Socialize

Facebook
Home » Invatamant » Invatamant superior » Un magistru al dreptului, profesorul Mircea Duţu, Doctor Honoris Causa al Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi

Un magistru al dreptului, profesorul Mircea Duţu, Doctor Honoris Causa al Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi

În data de  12 octombrie 2017, în Sala Senatului Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi, a avut loc ceremonia de acordare a titlului academic de doctor honoris causa  al Universităţii domnului profesor universitar dr. Mircea DUŢU, personalitate marcantă a mediului universitar juridic din România şi străinătate, părintele fondator al dreptului mediului şi dreptului urbanismului ca discipline academice în România.

Programată pentru ora 11.00, ceremonia a început cu primele strofe din GAUDEAMUS şi cu alocuţiunea de bun venit din partea dnei prof. dr. ing. Luminiţa Dumitriu, vicepreşedintă a Senatului Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi, care, în numele  prof. dr. ing. Lucian Georgescu, preşedintele Senatului Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi, a dat lectură Laudatio pentru ilustrul dascăl jurist.

Ceremonia de decernare a celui mai înalt titlu academic

Comisia ştiinţifică pentru acordarea titlului academic de doctor honoris causa al Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi, a avut următoarea componenţă: Preşedinte, prof. dr. ing. Lucian Georgescu, preşedintele Senatului Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi; Membri: prof. univ. dr. Ion Dogaru, Academia Română; acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, Academia Română; prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, de la Universitatea Ecologică din Bucureşti; prof. univ. dr. Florin Tudor, de la Universitatea Dunărea de Jos, din Galaţi; prof. univ. dr. Mihai Floroiu, de la Universitatea Dunărea de Jos, din Galaţi.

La finele lecturii Laudatio, au fost prezentate discursurile membrilor comisiei. În absenţa dlui prof. univ. dr. Ion Dogaru, de la Academia Română, mesajul său a fost lecturat de dr. Gabriel Manu. Elogiile au fost continuate de acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, care l-a evidenţiat pe profesorul Duţu ca şi creator de şcoală de gândire juridică, cu valenţe reale de pionierat, reluate şi aprofundate ulterior de prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, de la Universitatea Ecologică din Bucureşti, care a completat portretul magistrului cu prezentarea vastei sale opere ştiinţifice.

La final, reprezentanţii Facultăţii de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice de  la Universitatea Dunărea de Jos, din Galaţi, prof. univ. dr. Florin Tudor, decanul Facultăţii, şi prof. univ. dr. habil. Mihai Floroiu, directorul departamentului de ştiinţe juridice, au arătat sprijinul necontenit pe care domnul profesor Mircea Duţu l-a acordat şcolii juridice din Universitatea Dunarea de Jos, din Galaţi, în contextul manifestărilor, organizate în parteneriat cu Academia Română, cu privire la cinstirea memoriei reputatului jurist şi creator de şcoală juridică, prof. univ. dr. George Antoniu, cu origini în regiunea Galaţi-Brăila, continuator al operei unui alt mare jurist galaţean, prof. univ. dr. Vintilă Dongoroz, exprimând convingerea că, prin acest titlu, domnul profesor Mircea Duţu devine un adevărat ambasador al Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi.

Ceremonia a continuat apoi cu discursul de recepţie al profesorului Duţu, încheindu-se prin lecturarea de către dna prof. dr. ing. Luminiţa Dumitriu, vicepreşedintă a Senatului Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi, a deciziei de acordare a titlului de doctor honoris causa şi înmânarea diplomei şi trofeului, sub acordurile unei strofe din GAUDEAMUS.

În continuarea acestei manifestări, la Muzeul Casa Cuza, din Galaţi, în fosta reşedinţă din Galaţi a domnitorului A.I. Cuza, a fost organizată o masă rotundă cu privire la viaţa şi opera unui alt mare jurist din apropierea Galaţiului, prof. dr.  Vespassian V. Pella, părintele dreptului penal internaţional, creatorul conceptului de instanţă internaţională de judecată în materie penală, despre care profesorul Mircea Duţu a vorbit în faţa unei asistenţe formate din studenţi, cadre didactice şi cercetători.

Profesorul Mircea Duţu – o personalitate de prestigiu a dreptului românesc

Prof. univ. dr. Mircea Duţu a avut preocupări vizând diverse domenii juridice, ceea ce relevă o anumită viziune generală, „enciclopedică“ asupra dreptului, deopotrivă din perspectivă de învăţare şi de cercetare ştiinţifică.

Cercetările întreprinse abordează materii diverse (teorie generală, drept public, drept privat, drept penal), de drept naţional, al UE şi internaţional, dar contribuţiile fondatoare se referă la dreptul mediului, dreptul urbanismului, istoria judiciară. Opera sa însumează astăzi peste 60 de volume, mai bine de 160 de studii publicate în ţară şi străinătate, participări la numeroase conferinţe internaţionale, numeroase articole de presă.

Astfel, încă înainte de 1990, a ridicat pentru prima dată în România problema recunoaşterii, afirmării şi studierii dreptului mediului, pledând pentru existenţa sa ca nouă ramură de drept şi inedită disciplină ştiinţifică.

Articolul „Despre necesitatea, obiectul şi dimensiunile definitorii ale dreptului mediu (ecologic)“, publicat în numărul 5 (mai)/1989 al „Revistei române de drept“, reprezintă studiul fondator al dreptului mediului în România. Imediat după 1990, au fost publicate studii reprezentative pe teme majore ale domeniului, precum recunoaşterea şi garantarea unui drept fundamental la mediu sănătos şi echilibrat ecologic, dreptul de proprietate şi exigenţele dreptului mediului, regimul special de răspundere pentru daune ecologice, studiul de impact ecologic, necesitatea unui cod al mediului ş.a., care au cuprins numeroase propuneri de lege ferenda, multe preluate de legislaţia românească, culminând cu recunoaşterea constituţională expresă a dreptului la mediu, în urma revizuirii din 2003 a Constituţiei din 8 decembrie 1991 (art. 35). De asemenea, rezultatele cercetării teoretice au fost valorificate legislativ şi jurisprudenţial în privinţa altor concepte precum: dauna ecologică, principiul neregresiunii în materie de mediu sau autorizaţiile de urbanism şi drepturile civile. Remarcăm, de asemenea, contribuţia de pionierat în conceptualizarea şi relevarea profilului teoretic al dreptului penal al mediului, criminologiei mediului şi criminalisticii verzi.

O contribuţie importantă de natură didactică se referă la introducerea dreptului mediului ca disciplină de studiu obligatorie în curricula facultăţilor de drept în România (începând din anul universitar 1990/1991), înfiinţarea primului masterat în dreptul mediului (2003) şi a primului doctorat în dreptul mediului din această ţară (2004). În aceeaşi perspectivă, se cuvine subliniată experienţa programului universitar de studiu a dreptului mediului din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti, constituit din patru discipline, într-o viziune integratoare, interdisciplinară:  la nivel de licenţă: elemente fundamentale de ecologie şi protecţie a mediului, principii şi instituţii fundamentale de dreptul mediului, dreptul românesc al mediului, dreptul UE şi dreptul internaţional al mediului; la nivel de master: dreptul mediului şi respectiv, gestionarea efectelor schimbărilor climatice.

Această experienţă de afirmare a dreptului mediului ca obiect de studiu şi de pregătire universitară a fost însoţită şi susţinută prin elaborarea unor manuale şi tratate de referinţă în materie: Dreptul mediului – curs universitar – (1992, 1997, 2001, 2008, 2010, 2014); Tratat de dreptul mediului (1998, 2003, 2007), Dreptul internaţional al mediului (2004); Drept comunitar al mediului (1997, 2005); Politici publice de mediu (2012); Introducerea în dreptul penal al mediului (2013) ş.a.

Preocupat de formarea şi dezvoltarea unei doctrine româneşti de dreptul mediului a fondat, în 2003, Revista română de dreptul mediului (RRDM), precum şi Asociaţia Română de Drept al Mediului (2003).

Totodată, în cadrul Universităţii Ecologice a fost creat şi funcţionează Centrul de Dreptul Mediului (1998).

Aceste iniţiative şi proiecte s-au realizat sub influenţa, după modelul şi cu impulsul cooperării francofone, în cadrul reţelei de drept al mediului din cadrul AUPELF-UREF, cu Facultatea de drept şi ştiinţe economice din Limoges, a altor universităţi francofone. În acest context, organizarea în 2004, la Bucureşti, a Zilelor ştiinţifice francofone de dreptul mediului, a fost o expresie importantă a acestei cooperări. În acelaşi context al promovării ineditului în dreptul mediului se cuvine  menţionată şi desfăşurarea la Bucureşti, în mai 2016, a Conferinţei mondiale a Asociaţiei Internaţionale de Drept penal, având ca temă Protecţia mediului prin dreptul penal, prof. Duţu asigurând preşedenţia ştiinţifică a reuniunii.  În ultima perioadă a formulat şi susţine teoretic teza  recunoaşterii şi garantării dreptului la o climă propice, ca un nou drept fundamental.

În privinţa dreptului urbanismului, tot după model francez, a fost introdus ca disciplină universitară în 1994, la Facultatea de drept a Universităţii Ecologice din Bucureşti, publicând şi primul şi rămas unicul manual românesc de Dreptul urbanismului (a 5-a ediţie în 2012), precum şi alte lucrări şi studii în materie. Din 2007 a înfiinţat Asociaţia Română de Dreptul Urbanismului (ARDU), afiliată Asociaţiei Internaţionale de Dreptul Urbanismului (AIRDU), împreună cu care a organizat la Bucureşti, în septembrie 2013, Colocviul bienal cu tema „Renouvellement urbain“.

Prin aceste contribuţii personale, dreptul mediului este astăzi în România o disciplină de studiu obligatorie în programele de licenţă ale facultăţilor de drept, s-au creat primele masterate şi studii doctorale în materie. De asemenea, dreptul urbanismului cunoaşte o răspândire semnificativă în curricula facultăţilor de drept şi cea a facultăţilor de ştiinţe administrative.

O a treia direcţie importantă a reprezentat-o realizarea primelor monografii ale istoriei instituţiilor judiciare româneşti: Istoria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României (2007, 2012), O istorie a avocaturii române (2001), Istoria Baroului din Bucureşti (2006), Ministerul Public – tradiţie şi perspective (2017).

Ca director al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, a iniţiat şi coordonează proiecte de cercetare ştiinţifică de anvergură naţională, privind noile coduri legislative intrate recent în vigoare, printre care: Explicaţii teoretice ale noului Cod penal român (în 5 volume) şi Studii şi comentarii ale noului Cod civil (6 volume). De asemenea, în contextul aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Academie Române, a acordat o atenţie deosebită valorificării tradiţiilor academice juridice, prin publicarea unor lucrări cu caracter de pionierat (Dreptul şi juriştii în Academia Română (1866-2016) / Editura Academiei Române; Academia Română (1866-2016). Temeiuri, tradiţii şi valori juridice). O direcţie prioritară a preocupărilor sale o reprezintă valorificarea tradiţiilor ştiinţifice ale dreptului românesc, îngrijind şi prefaţând noi ediţii ale unor lucrări reprezentative, precum Războiul crimei şi criminalii de război (2010) de V.V. Pella şi Dreptul românesc în Basarabia de Andrei Rădulescu (2017).

De asemenea, a iniţiat şi coordonează marele proiect, primul de acest gen şi amploare în cultura juridică română, Enciclopedia Juridică a României.

Alexandru ŞERBAN