Socialize

Facebook
Home » Univers editorial » Manuale si auxiliare scolare » Un pas înainte… sau doi pași înapoi?

Un pas înainte… sau doi pași înapoi?

Un pas inainte„Nimic nu se va face fără noi. Și nu va fi progres dacă noi nu-l asigurăm cu propriul nostru progres, cu puterea noastră de caracter și de pricepere. Se cade ca noi să prevedem și să pregătim viitorul: el va consta în ceea ce noi vom fi făcut.” (Alfred Fouillee)

Știm fiecare dintre noi ce înseamnă ca, atunci când te frământă o chestiune, să o răsucești pe toate părțile, să cercetezi, să cauți argumente, să le cântărești cu chibzuință. Uneori ești entuziast, alteori ai da de-a azvârlita cu toate cele, uneori ești fericit, alteori obosit ori dezamăgit. Zilele trecute, binecuvântând latura folositoare a internetului, mi-au căzut ochii pe o mică dezbatere privind manualele digitale. Această dezbatere reflectă cu exactitate starea de spirit care domnește acum în rândurile cadrelor didactice. Iată mai jos câteva păreri așa cum au fost ele exprimate, fără niciun comentariu:

„Eu cred că nu este o idee bună! Orice lucru digital poate strica ochii. Este mai bine cu manuale normale.”

„Nu mai așezați carul înaintea boilor. Ar trebui să rezolvăm lucrurile în ordine firească.”

„E o idee bună, care îmbină utilul cu plăcutul.”

„La clasele mici nu sunt indicate astfel de manuale. În primul rând, copiii mici trebuie să învețe și să scrie corect.”

„Manualele digitale se pot folosi la cei mici ca auxiliare pentru început.”

„Nu putem nega faptul că tehnologia este un instrument util în procesul de predare și că viitorul educației se îndreaptă în această direcție.”

„Ar trebui cerută părerea medicilor, psihologilor, pedagogilor.” În legătură cu această părere nu pot să nu fac un mic comentariu. Pe vremea când eram student, un reputat și înțelept profesor de Istoria Pedagogiei a spus în timpul unui curs al său: Miniștrii educației ar face un mare bine țării dacă ar avea în echipele lor de consilieri psihologi și pedagogi bine pregătiți. Întâmplarea asta este din 1993.

Mergem mai departe:

„Încercați să aflați părerea cât mai multor dascăli.”

„Ar trebui folosite cu moderație, alături de cele clasice.”

Așezând lucrurile în termeni statistici, ele stau cam așa: 24% au apreciat ca fiind bună și realizabilă inițiativa, 37% au opinat că aceasta este interesantă, dar că nu se poate aplica, 28% au considerat că ideea nu este bună, 11% nu s-au pronunțat în niciun fel, considerând că nu au suficiente date, iar 1% au ridicat candid din umeri a „nu știu”. Vă las pe dumneavoastră să trageți concluziile firești.

Și iarăși binecuvântând latura folositoare a internetului, am descoperit o altă statistică, de data asta cu referire la apetitul pentru lectură al pruncilor noștri. Datele ei sunt acestea: 36% dintre copii au declarat că nu deschid mai mult de o carte într-un an; 36% citesc o carte, maxim două pe lună, doar dacă sunt împinși de la spate de profesori; 11% citesc de bunăvoie în medie o carte pe lună; ceilalți copii intervievați au declarat că citesc ori de câte ori au timp și găsesc cărți interesante pentru ei. Din nou las în seama dumneavoastră concluziile.

Cât mă privește pe mine, în loc să formulez concluzii, prefer să vă mai spun o mică întâmplare: un băiețel în vârstă de 15 ani (numele lui nu are absolut nicio relevanță aici) mărturisea cuiva, cândva: Îmi place mult să navighez pe internet. În vacanță stau și câte 10 ore pe zi la calculator. Să nu deznădăjduim însă: știm cu toții de cât rău mai este loc!

Nicolae PLOSCARIU