Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » Un pericol, în general, ignorat. Programele de televiziune, internetul și influența lor negativă asupra copiilor

Un pericol, în general, ignorat. Programele de televiziune, internetul și influența lor negativă asupra copiilor

A devenit, deja, parte din cotidian violența juvenilă. Auzim din ce în  ce mai des că doi sau mai mulți elevi s-au agresat verbal, s-au bătut, ori s-au amenințat cu cuțitul pe stradă sau în spațiul școlii, în vreme ce colegi de-ai lor îi filmează cu telefoanele mobile. Fetele sunt din ce în ce mai agresive, săptămânal în spațiul mediatic ajungând știri despre eleve care s-au bătut cu sălbăticie fără ca cineva să intervină pentru a le potoli. Din ce în ce mai frecvent ajung la urechile noastre știri despre profesori atacați de elevi. În ultimii ani, adolescenții fug de acasă, fac forme grave de depresie, care merg, uneori, până la sinucidere. Auzim cu consternare cum un adolescent și-a omorât bunica sau mama.

Astăzi, adolescenții se dedau la gesturi de un teribilism extrem, punându-și de multe ori viața în pericol. Să ne amintim doar de cazurile în care au murit căzând de pe terasele blocurilor pentru că au vrut să-și facă selfie-uri cu telefonul mobil de pe marginea terasei sau că s-au electrocutat încercând să facă același lucru suiți pe un vagon de tren. Astăzi, adolescenții încep viața sexuală prematur, renunțând la inocență mult prea devreme. Ce se întâmplă cu acești tineri? Este întrebarea pe care, cu îngrijorare, ne-o punem din ce în ce mai des, noi cei care ne-am născut, am copilărit și am crescut într-o altă perioadă, în care televizorul era mai mult un obiect de mobilier, iar telefonul nu avea decât funcția de a înlesni comunicarea interumană, internetul făcea parte din literatura scince-fiction, iar pornografia, producțiile horror și violența cinematografică erau bine ținute sub control.

Televiziunea în comunism: „Copiii mici nu au ce căuta în fața ecranului“

Înaine de 1989, televizorul încă nu făcea parte integrantă din viața noastră, cele câteva ore de emisie neputând să ne condamne la dependență (bine, că nici nu aveau cu ce). Chiar și în vremurile mai bune, înainte de 1982-1983, cele două programe de televiziune – TVR 1 și TVR 2 – livrau populației emisiuni instructive, educative, emisiuni culturale de foarte bună calitate, operă, piese de teatru, filme de cinematecă.

Înainte de 1989, spectacolele de divertis­ment aveau ștaif (comparativ cu cele de astăzi, care sunt de o vulgaritate, în unele cazuri, greu de suportat, chiar și de către un adult!). Înainte de 1989, sâmbetele și duminicile, copiii se delectau cu filme și seriale de matineu și cu desene animate atât de drăgălașe că și părinții le urmăreau cu plăcere. De televizor nu puteai face dependență pentru că funcționa exact atât cât să îți ofere un divertisment. Am citit undeva că medicii pediatri din Occident erau de părere că televiziunea în comunism pare să fi fost, fără să se fi vrut neapărat acest lucru, abordată în mod corect: copiii mici nu au ce căuta în fața televizorului.

Televiziunea actuală – „mentorul“ cel mai agresiv al copiilor

În ultimiii 30 de ani, canalele TV s-au înmulțit într-un ritm amețitor. Foarte repede după 1989, televiziunile nou înființate au început să livreze „marfă occidentală“. Ne uitam nesățios la tot ceea ce ne ofereau acestea, de la filme horror, erotice și pornografice, pentru că „erau ca afară“ și pentru că așa ne imaginam că trebuie să fie libertatea. Aceste producții ajunseseră să fie transimse in prime time – la ore de maximă audiență – fără ca nimeni să-și pună problema ce se poate întâmpla cu cei mici, care s-ar putea uita la ele. Asaltul pe care l-au dat asupra mentalului colectiv postdecembrist a fost extrem de puternic. Iar copiii, chiar dacă nu aveau acces la asemenea producții TV, aveau acces la emisiunile cu tentă erotică și la informațiile despre acte de violență care după 1989 au invadat spațiul mediatic.

În toți anii care au urmat, părinții au devenit din ce în ce mai ocupați, și pentru a fi liniștiți sau pentru a fi lăsați să se odihnească, au pus telecomanda în îndemâna copiilor – încă de la cea mai fragedă vârstă – și i-au lăsat pe cei mici să se uite la „desene“ ore întregi. Specialiștii sunt de părere și o spun de multă vreme că expunerea le orice ecran a copilului este exrtrem de nocivă pentru dezvoltarea lui psihică. Imaginile pe care acesta le vede îl pot influența puternic mai târziu. Copilul mic învață prin imitare, este un burete care absoarbe orice informație.

De pildă, citim pe un site (didactic Premium) că un copil supradotat din Slatina a fost „exmatriculat“ din trei grădiniţe pentru agresivitatea cu care se comporta față de colegii lui ori de câte ori nu îi convenea ceva. Opinia specialiștilor, se spune în articolul amintit, este unanimă: copilul imită ceea ce vede la televizor, deoarece este lăsat ore întregi, în fața ecranului, cu telecomanda în mână.

Copilul se uită la desene animate, dar, dacă ați fost curioși să vedeți cum mai arată eroii de poveste ai copiilor, în filmele de desene animate, cu siguranță, v-ați îngrozit. Un adult ar visa urât după ce ar urmări un sfert de oră dintr-un asemenea filmuleț. Or, dacă un copil se uită, va adopta atitudinea eroilor săi de pe micul ecran și va încerca, la rândul lui, să se impună cu forța în fața „adversarilor“,  va construi scenarii răzbunătoare și își va face un titlu de glorie din a-și distruge inamicii.

Consiliul Național al Audiovizualului atrage atenția că violența este în creștere pe micile ecrane și că aceasta se găsește, într-un mod aparent inexplicabil, la o cotă din  ce în ce mai ridicată în producțiile destinate minorilor. Violenţa este în creştere pe micul ecran, dominând şi producţiile adresate minorilor. Alţi specialişti spun că de vină sunt părinţii, care îşi abandonează copilul în propria casă, bucuroşi că televizorul i-a scăpat de o grijă.

CNA:  Posturile de desene animate difuzează mai multă violență decât tot restul canalelor TV! 

Un studiu al Consiliului Național al Audiovizualului din 2004 dezvăluia a o realitate de o gravitate excepțională (și era doar 2008). Practic, CNA  arăta că  posturile de desene animate difuzează mai multă violență decât tot restul canalelor TV!  Dar nu doar violența este marele pericol care ne pândește copiii din spatele ecranului de televizor. Ci și sexualitatea, care este livrată în porții variabile de la o oră la alta și de la un post la altul pe toate canalele de televiziune. Acest adevărat flagel biciuie simțurile minorilor, deviindu-i de la un parcurs normal și armonios de la copilărie la o maturitate plenară asumată cu responsabilitate. Libertinismul sexual livrat minorilor prin intermediul mass-mediei nu duce decât la dezechilibre psihice. În ziarul Lumina se spune că  expunerea copiilor la pornografie, producții cu tentă sexuală, în general, este o problemă foarte gravă care generează dezechilibre psihice, izolare, devianțe de diverse feluri ș.a.m.d.  Studiile publicate în reviste de cercetare dau ca urmări şi creşterea problemelor maritale, riscul separării şi divorţului, infidelitatea, creşterea apetitului pentru tipuri mai avansate de pornografie etc. Copiii expuși atacurilor repetate ale producțiilor violente și cu tentă sexuală vor avea mari probleme mai târziu, o spun cercetătorii din întreaga lume, din Statele Unite până în Australia.

Internetul, un pericol și mai mare. Cum să ne apărăm copiii de aceste influențe nefaste?

Dar poate un dușman cu mult mai periculos decât televizorul a ajuns în ultimii ani  să fie internetul. Internetul este poarta către toate aceste manifestări ale culturii contemporane – cultură media, scrisă sau audiovizuală. Minorii, în marea majoritate, au astăzi acces la net fie prin intermediul calculatorului, fie prin cel al laptopului, ori al telefonului mobil. Astfel, copilul de astăzi este văduvit de inocența tipică încă de la cea mai fragedă vârstă. Societatea contemporană, dependentă de media actuală, îl modelează involuntar pe cel mic, îi distruge copilăria. Astăzi, fetițele nu mai sunt fetițe, ci viitoare femei, băieții nu mai sunt băieți, ci viitori bărbați, și unii, și alții învâțând, la modul profund negativ, ce înseamnă acest lucru încă de mici.  Astăzi, copiii sunt mai violenți ca niciodată, mai sensibili, mai însingurați și mai antisociali, dezvoltă depresii și componente psihice de vinovăție, de neînțelegere, de singurătate, de neîmplinire. Mass-media de astăzi ne face și nouă rău, uneori. Cu cât mai mult rău poate face ea copiiilor, care de la cele mai fragede vârste sunt bombardați cu toată mizeria care populează media actuală. Ce putem face pentru ca acești micuți să nu mai fie supuși acestei adevărate „școli“ malefice? Greu de crezut că cineva mai poate face ceva. Și totuși, părinții, în primul rând, trebuie să fie cei care să-i ferească pe  cei mici de influența distructivă a „ecranului“, indiferent că este vorba despre despre cel TV, sau cel al mobilului, sau al calculatorului. Eforturi se fac pentru găsirea unor posibilități de blocare a unor site-uri, dar cu televizorul ce ne facem? Cum rezolvăm această problemă? Cu această întrebare se pare că am găsit și adevăratul vinovat, responsabil de devianțele care apar și se dezvoltă de la vârste fragede în rândul minorilor: creatorii acestor producții și canalele TV de resort sunt principalii vino­vați, care sunt în stare ca, pentru câștigarea audienței, să distrugă ino­cența copiilor, integritatea psihică, emoțională și morală  a celor mai ne­vino­vați telespectatori, copiii. Parcă îți vine să crezi unele teorii ale conspirației, care vorbesc despre un plan de îmbolnăvire a omului creat de Dumnezeu.

Marcela GHEORGHIU