Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » Uniforma școlară, o soluţie pentru reintroducerea ordinii, disciplinei şi siguranţei în îvăţământul românesc

Uniforma școlară, o soluţie pentru reintroducerea ordinii, disciplinei şi siguranţei în îvăţământul românesc


Cazul profesoarei de matematică de la Liceul Spiru Haret din Ploiești înjunghiată în fața cancelariei de un fost elev exmatriculat a readus în spațiul public problema securității în instituțiile de învățământ din România. Au luat atitudine, în acest sens, elevii, profesorii, părinții, presa, societatea civilă, în ansamblul ei. A revenit în discuție solicitarea mai veche – datând din 2015 – înaintată de sindicatele din Educație, Parlamentului României, ca profesorii să primească statututul de autoritate publică, așa cum au magistrații și polițiștii. S-a pus problema pazei școlilor, care în multe situații este defectuoasă, dar și necesitatea înăspririi sancțiunilor pentru elevii violenți certați cu normele minime de conduită. Săptămâna trecută însă, Ecaterina Andronescu a venit cu o altă hotărâre: Domnia Sa dorește introducerea obligatorie a uniformelor școlare și și-a motivat demersul prin aceea că, în felul acesta, ar fi o mai bună securitate în școli.     

„Nu cred că paza este singura soluție, pentru că aș vrea să dau exemplul școlii din Ploiești. Erau doi paznici, profesorul de serviciu, elevii, toți aveau card de intrare, prin fața școlii patrulau doi sau trei jandarmi, care l-au și prins pe răufăcătorul respectiv. Cu toate acestea, iată ce s-a întâmplat. Deci eu cred că mai trebuie să găsim și măsuri suplimentare. De exemplu, uniforma școlară – poate că nu este cea mai potrivită sintagma și de aceea lumea o refuză –, dar școala găsește o formulă pentru ca toți copiii să se îmbrace la fel și în felul acesta să fie ușor de distins un copil al școlii de un intrus, din afara școlii. Adică mai trebuie să luăm asemenea măsuri, care nu sunt exagerate“, a declarat Ecaterina Andronescu.

Ministrul a precizat că nu îşi doreşte uniforma „ca o modalitate de uniformizare a personalităţilor dintr-o şcoală“ şi că o ţinută distinctivă poate ajuta la protejarea elevilor şi în afara unităţilor de învăţământ. Nu-mi doresc uniforma ca pe o modalitate de uniformizare a personalităţilor dintr-o şcoală, a mai spus aceasta. Ar fi dramatic şi nu am acest sistem de gândire şi de raportare. Dar, în acelaşi timp, mă uit la şcolile de mare tradiţie din Europa, sunt mândre de uniforma pe care o poartă, uneori, de sute de ani. Dacă şcoala, consiliul profesoral împreună cu părinţii aleg un semn distinctiv – un sacou de o anumită culoare, nu ştiu, ce găsesc, că imaginaţia trebuie să îi meargă fiecăruia –, ne-ar fi mai uşor să îi recunoaştem pe intruşi printre elevii şcolii şi mai uşor le-ar fi şi jandarmilor, poliţiei să îi protejeze atunci când ei se află pe stradă. Asta este modalitatea prin care am redeschis subiectul nu al uniformei obligatorii, ci al alegerii unei ţinute prin care să recunoaştem copiii care învaţă într-o şcoală. În opinia ministrului, uniforma nu crește doar securitatea în spațiul școlii, dar crește și gradul de siguranță a elevilor în afara zidurilor instituției de învățământ.

Mândri să poarte uniforma de la Eton College

Ideea reintroducerii uniformelor în școli (nu uniformei, ca înainte de 1989, fiecare unitate de învățământ preuniversitar având libertatea să-și aleagă o uniformă, un semn distingtiv propriu)  revine permanent în discuție de câțiva ani buni încoace, de fiecare dată, când se constată că lipsa disciplinei în școli și rata actelor de violență fizică și verbală din școlile românești cresc îngrijorător. Opiniile, în spațiul public, au fost, evident, și pro, și contra. Dacă ne întrebați pe noi, înclinăm înspre reintroducerea uniformelor în școli. În primul rând pentru că readuce prestigiul unității respective de învățământ. Toți vrem să avem o țară ca afară, dar ați văzut cât de mândri sunt cei de afară de școlile în care învață? Marile școli, școlile cu prestigiu din Europa și din lume, au uniforme, iar elevii sunt mândri să le poarte, pentru că, în felul acesta, pe stradă, oamenii vor ști că sunt elevi la celebrul Eton College din Londra, spre exemplu. Uniforma hrănește sentimentul de mândrie că studiezi la o școală înaltă și te individualizează în marea masă a elevilor, hrănește sentimentul de apartenență la un grup.

Purtarea uniformei ar îmbunătăți disciplina în spațiul școlar

În al doilea rând, uniforma ascunde și reduce, uneori până la anihilare, diferențele sociale și materiale dintre elevi, toții fiind îmbrăcați… la fel. În felul acesta, elevii ar conștientiza că aparțin aceleiași instituții de învățământ, iar acest lucru ar duce la soli­daritate. Purtarea uniformei ar reduce discri­minarea între elevi. De aceea, în al treilea rând, prin purtarea uniformei, ar da o lovitură teribilă bullyingului, fenomen care astăzi a atins cote îngrijorătoare în școlile din România. Ca o consecință, purtarea uniformei ar îmbunătăți disciplina în spațiul școlar, iar elevii ar realiza că acolo, la școală, trebuie să se îmbrace decent, adecvat mediului educațional în care pășesc zilnic, că așa cum în club (de dorit totuși ar fi să nu calce acolo) nu te duci îmbrăcat în uniforma școlară, tot așa la școală nu vii îmbrăcat ca la club, cum se întâmplă, de multe ori, astăzi, când, la începutul anului școlar, școlile, liceele de fițe oferă o adevărată paradă a modei.

Uniforma le-ar readuce pe eleve la vârsta pe care o au, prin purtarea uniformei, acestea și-ar recăpăta drăgălășenia, frumusețea adolescentină, iar elevii, băieții, ar etala o ținută decentă, elegantă chiar. De asemenea, uniforma ar conduce la scăderea abandonului școlar și a chiulului de la ore, deoarece îmbrăcați în uniforme, elevii nu ar avea prea multe opțiuni de evadare și de distracție, fiind lesne depistați. 

Nu în ultimul rând, argumentul ministrului Ecaterina Andronescu este unul extrem de puternic. Introducerea uniformelor școlare ar face mai ușor de depistat intrușii, care ar fi imediat recunoscuți de paza de la intrare, iar în afara zidurilor școlii, elevii ar avea, prin portul uniformei, un scut împotriva eventualilor agresori. Da, din toate punctele de vedere, uniforma ar readuce ordinea, disciplina și siguranța în școală.

Părinții ar trebui să înțeleagă beneficiile reintroducerii uniformelor școlare

Mult mai puține, există și argumente contra uniformei, formulate de o bună parte a părinților și a elevilor. În primul rând, spun aceștia, uniforma școlară i-ar inhiba pe elevi, îngrădindu-le libertatea de exprimare. Dar libertatea de exprimare a elevilor fără uniformă în multe, foarte multe cazuri se confundă astăzi cu o obrăznicie dusă la extrem. Tot uniforma, mai spun adversarii acesteia, ar conduce la disconfort… De asemenea, ar reprezenta o cheltuială în plus pentru părinți. Oare? Sunt mai costisitoare două uniforme pe an școlar decât înnoirea lunară a garderobei copilului sau decât adaptarea la mofturile modei cu care îți vine copilul acasă pentru că l-a văzut pe Gigel sau pe Maricica purtând nu știu ce? Părinții ar trebui să înțeleagă beneficiile reintroducerii uniformelor școlare, care nu fac niciun rău, nici școlii, nici elevilor. Nu le știrbește din personalitate, nu-i va inhiba, ne le va crea nici disconfort, nici dureri de cap, nu le va strivi personalitatea și creativitatea. Japonia este țara uniformelor școlare. Ați văzut cât de frumoase sunt și cât de mândri sunt elevii japonezi să le poarte? Japonezii poartă uniforme și, în ciuda acestui fapt, sunt unii dintre cei mai creativi de pe glob, mai independenți, mai inteligenți, dar și mai disciplinați și cu simțul răpunderii. În Marea Britanie, în Olanda, în Australia există uniforme școlare și, cu toate acestea, acei elevi sunt cu mult mai dezinhibați și mai stăpâni pe ei decât elevii noștri. Așadar, părinții nu au niciun motiv să se teamă de uniforme. Nu sunt, nici pe departe, o sperietoare. Dimpotrivă, în momentul de față reprezintă garanția revenirii la o atmosferă decentă în școlile din România. Ar fi un pas spre revenirea la normalitate a învățământului preuniversitar, la asanarea spațiului educațional de toate aluviunile aduse în ultimii 30 de ani de valul înnoirilor postdecembriste.

Marcela GHEORGHIU