Socialize

Facebook
Home » Actualitatea » Uniunea Editorilor din România își exprimă nemulțumirea față de politica MEN cu privire la noile manuale școlare

Uniunea Editorilor din România își exprimă nemulțumirea față de politica MEN cu privire la noile manuale școlare

Politica manualelor scolareÎntr-o conferință de presă care a avut loc săptămâna trecută la București, Uniunea Editorilor din România și-a radicalizat poziția vizavi de politica Ministerului Educației Naționale cu privire la proiectul noilor manuale, pe care o consideră „un lung șir de incorectitudini” și „coincidențe dubioase”. UER a reclamat și faptul că licitația de manuale nu a fost lansată în mod oficial și a acuzat MEN că, de fapt, nu dorește scoaterea de noi manuale școlare pe piață, ci doar să arate cu degetul spre un vinovat, care în cazul de față ar fi editurile. Reacția vine după ce în ultimul timp ministerul a sugerat în mai multe rânduri că UER nu ar dori manuale noi și că ar face totul pentru a zădărnici acest proiect. Mai mult, editurile grupate sub această titulatură și-au exprimat deschis temerea că „manualele școlare sunt boicotate de politicieni”. La Conferința de presă au participat Mihai Penescu – director Editura All, Cristian Diaconescu – director CD Press, Mario de Mezzo – fost președinte al UER, Cristian Greșanu – director al Grupului Editorial Corint, și Boris Singer – director al Editurii Sigma.

Întrebările pe care Uniunea Editorilor din România le-a adresat în mod public Ministerului Educației Naționale sunt următoarele: De ce Ministerul Educației a făcut public abia în data de 1 martie 2014 Ordinul de Ministru nr. 5559, din noiembrie 2013? În ce scop a modificat din mers regulile jocului, fără să se consulte cu editorii, cu profesorii și cu specialiștii în educație? De ce propune un calendar absurd, conform căruia cadrele didactice nu numai că trebuie să aleagă noile manuale în timpul concediilor, când, evident, o mare parte dintre ei sunt plecați în vacanță, dar mai mult, în doar patru zile (4-15 august), din care două cad în week-end, editorii sunt obligați să tipărească aceste manuale într-un interval extrem de scurt, de nici trei săptămâni (22 august – 10 septembrie), și apoi să livreze tirajul către inspectorate și scoli într-un interval și mai scurt, de patru zile (11-15 septembrie)? De ce MEN nu a integrat în Metodologie și observațiile editorilor, dacă susține că a făcut dezbatere publică? Dacă se poate aproba orice manual, ce rol mai are MEN în aprobarea manualului? De ce nu lasă piața deschisă să aleagă ceea ce i se potrivește? De ce a întârziat MEN atât de mult anunțarea proiectului de achiziții, încât să se ajungă la un calendar absurd, în care cadrele didactice au câteva zile la dispoziție, în miezul lunii august, pentru a consulta oferte de manuale școlare, iar editurile va trebui să distribuie manualele în toată România în doar patru zile?

Sunt întrebări la care Uniunea Editorilor din România așteaptă un răspuns din partea celor de la Ministerul Educației.

Mihai Penescu, președintele Uniunii Editorilor din România: „Ne aflăm într-o situație dezechilibrată față de forța de penetrare a unui ministru sau a unui partid politic. Problema este destul de complexă, destul de subtilă, are o istorie de 20 de ani și foarte puțină lume este cu adevărat la curent cu realitatea manualelor școlare și cu modul în care sunt ele cu adevărat achiziționate”. Ministerul Educației nu are un calendar de organizare de licitații pentru manuale, a mai spus Penescu, și deci nu are un program de înnoire a acestora. Programele analitice au fost schimbate de mai multe ori fără a se face și actualizarea manualelor și, ca urmare, manualele sunt defazate față de programele folosite. „MEN este obligat să înlocuiască în fiecare an manualele uzate fizic. Din lipsă de fonduri însă, procentul de cărți înlocuite prin retipăriri, de 14%, este insuficient și, drept urmare, sunt multe cazuri în care elevii nu primesc toate manualele.

Ca urmare a sistemului descris mai sus, editurile nu au putut actualiza manualele și nu au putut produce manuale noi, moderne”.

„Proiectul unui eșec anunțat, în care vinovatul trebuie să fie editurile”

În anul 2002, se arată în comunicatul remis presei de către UER, prețul manualelor achiziționate de MEN și fixate în urma unor licitații a fost redus cu 35% în mod unilateral, printr-o decizie a Ministerului Educației. Ca urmare, prețul mediu net de achiziție a unui manual este de 2,32 lei/exemplar. Mihai Penescu: „Consider că Ministerul Educației nu dorește, de fapt, producerea de noi manuale și încearcă să găsească un vinovat. Proiectul MEN pentru manualele de clasa I și a II-a este proiectul unui eșec anunțat, în care vinovatul, anunțat și el, trebuie să fie editurile”.

Ținând cont de lipsa unor criterii eliminatorii în sistemul de selecție a manualelor, MEN ar trebui să lase piața de manuale să se dezvolte liber și apoi să achiziționeze la prețul pe care și-l permite manuale deja acceptate de piață, la un preț unic pentru fiecare manual.

MEN ar putea achiziționa tirajele necesare conform solicitării profesorilor. Cu un asemenea sistem, în trei ani am avea manuale noi pentru toți anii de studii, atât print, cât și digitale. Sunt convins că o asemenea abordare ar deschide și drumul investițiilor străine în învățământul românesc. Este poate singura soluție care ne-ar putea salva.

Cea mai gravă carență a Ministerului Educației se referă însă la faptul că procedurile de licitație, din punct de vedere juridic, nu există în momentul de față, ele nu au fost lansate în mod oficial pentru că lipsește anunțul SEAP, cerut de OG 34, agreată de UE. Costin Diaconescu, directorul CD Press: „Despre ceea ce discutăm noi acum putem să facem eseuri, dezbateri informale nenumărate, însă esența este următoarea: procedurile de licitație nu au fost lansate oficial! Ele, din punct de vedere juridic, nu există, pentru că lipsește arbitrul – care este SEAP (Serviciul Electronic de Achiziții Publice), care publică fie anunțuri de intenție, fie direct invitația de participare, pe SEAP punându-se toate documentele legale legate de atribuire, conform OG Nr. 34, agreată de UE. Din ceea ce declară MEN rezultă clar că fie nu înțelege aceste reguli, fie nu vrea să le înțeleagă”. Deși, din perspectiva MEN, licitația a început, din documentele acesteia lipsesc elementele esențiale, fără de care nu se poate vorbi de o competiție loială și legală, acestea urmând să fie postate pe SEAP abia în luna aprilie. Timp în care editorilor ce le rămâne de făcut? „Cine și-ar asuma riscul, în momentul de față, să investească 15.000-20.000 de euro, cât ar costa acum un manual, fără certitudinea că licitația se va desfășura în condițiile anunțate acum în acest ordin de ministru? Acest ordin, semnat pe 22.11.2013, apare în Monitorul Oficial pe 14 martie 2014! Unde a stat până la acea dată? Poate într-un dosar la minister, închis oficial cu cheie și poate că nimeni nu a avut cheia! Prin asta ministerul a vrut să demonstreze că editurile au avut la dispoziție șase luni. Or, atâta timp cât nu s-a postat nimic pe SEAP, licitația practic nici nu a început!” a conchis Diaconescu.

„Licitația pentru noile manuale școlare, un lung șir de incorectitudini și de coincidențe dubioase”

De altfel, UER a semnalat în mai multe rânduri faptul că lipsesc mai multe documente esențiale într-o licitație desfășurată în limitele legalității: estimarea prețului e una dintre ele, în conformitate cu art. 25, alin. 1 din OG Nr. 34, în care se stipulează limpede că autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică. Or, până în momentul de față nu s-a dat publicității, în mod oficial, o estimare reală din partea Ministerului Educației. Caietul de sarcini este o altă „carență” a MEN, la fel și contractul-cadru, ambele inexistente în momentul de față. „Toată această licitație publică, căreia i s-a dat startul pe 14 martie, este un lung șir de incorectitudini, e de părere Cristian Greșanu, directorul Grupului Editorial Corint, vicepreședinte al UER, și a catalogat acțiunile din ultimele luni ale ministerului drept niște coincidențe dubioase. Referindu-se la potențialele manuale digitale de clasa I și a II-a, care ar urma să însoțească manualele printate, Greșanu a spus că studii aprofundate realizate atât în țară, cât și în străinătate arată nocivitatea acestora pentru dezvoltarea normală, armonioasă a copilului. „S-a făcut vreun studiu serios în România privind interacțiunea dintre mediul digital și copiii cu vârste de 6-7 ani? Noi am consultat firmele de soft și am aflat că este total contraindicat.”

„O investiție foarte mare, pe care ministerul ne cere să o facem în orb”

Un aspect pe care editorii de carte școlară l-au tot menționat pe parcursul conferinței ca reprezentând o problemă cu totul specială este cea a oportunității manualelor digitale la clasele mici și a costului realizării acestora. Boris Singer, directorul Editurii Sigma și vicepreședinte al UER, s-a aliniat opiniei unanime potrivit căreia este anacronică și dubioasă această grabă a Ministerului Educației de a le scoate pe piață cu începere din anul școlar 2014-2015, în condițiile în care aceste manuale reprezintă o premieră absolută pentru sistemul de învățământ de la noi: „Nici sistemul de educație și nici noi nu avem experiența de a le folosi. Credem că o introducere treptată, expe­rimentată ar fi probabil dezirabilă”. În susținerea acestei soluții, Singer a venit cu argumentul foarte plauzibil al costurilor piperate pe care le implică și la efortul pe care editurile ar trebui să îl susțină pentru a realiza aceste manuale într-un timp atât de scurt.

La prețul ridicat al acestor manuale s-a referit și Mario de Mezzo: „Nu vorbim de o investiție de câteva sute de euro pe care editorii trebuie să o facă, vorbim de o investiție care pornește de la câteva zeci de mii de euro și poate ajunge la o sută de mii de euro pentru pachetul integrat de manual fizic și manual digital! Este o investiție foarte mare, pe care ministerul ne cere să o facem în orb. Pericolul cel mai mare al încăpățânării ministerului în a ține acest sistem agresiv și abrupt de realizare de manuale este crearea unui precedent”.

Reprezentanții Uniunii Edito­rilor din România au afirmat răspicat în final că UER susține cu tărie proiectul noilor manuale, dar că în același timp dorește o comunicare reală cu Ministerul Educației. UER se declară împotriva pachetului integrat (manual fizic și manual digital) creat în grabă, într-o manieră abruptă și periculoasă și nu dorește crearea unui precedent, în condițiile în care, de la un an la altul, manualele vor fi tot mai complexe, iar costurile tot mai mari. În opinia Uniunii Editorilor din România, specificațiile tehnice privind varianta digitală sunt insuficiente și imposibil de realizat.

Marcela GHEORGHIU