Socialize

Facebook
Home » Educatie » Invatamant superior » Universitatea – centru de cercetare aplicată

Universitatea – centru de cercetare aplicată

Universitatea centru de cercetareDezideratul îmbinării tot mai eficiente a cercetării universitare cu necesităţile concrete ale mediului economic a mai făcut un pas foarte încurajator pe calea acumulării de probe ale concretizării prin derularea proiectului cu tema „Comunitate virtuală interuni­versitară pentru ştiinţă, tehnologie, inovare şi valorificare a proprietăţii intelectuale”, cofinanţat din fonduri europene şi având ca beneficiar Ministerul Educaţiei Naţionale, parteneri fiind Universitatea Politehnica din Bucureşti, Universitatea din Craiova, Universitatea de Vest din Timişoara, Institut de Recherche en Electronique, Microtechnologie, Instrumentation et Systemes (IREMIS), din Rouen, Franţa, companiile The Red Point şi Gold Agama Consulting. De fapt, după cum sublinia managerul proiectului, Simona Tănase, beneficiari sunt numeroşii studenţi, profesori şi agenţi economici care au un cadru de interacţiune academic şi, în acelaşi timp, deschis către producţie. Studenţii au avut posibilitatea să urmeze cursuri de formare în domeniul cercetării ştiinţifice şi al valorificării drepturilor de proprietate intelectuală, susţinute în toate universităţile partenere: Brevetarea invenţiilor în România şi Uniunea Europeană; Jurisprudenţa actuală în domeniul proprietăţii intelectuale; Valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală în universităţi; Bazele managementului inovării şi transferului tehnologic; Managementul antreprenorial al proiectelor de cercetare, dezvoltare, inovare.

Un capital de informaţii

Conferinţa finală a proiectului a reprezentat în sine o dovadă a receptivităţii foarte cuprinzătoare de care se bucură astfel de abordări, cum este cea facilitată de comunitatea virtuală, bazate pe o comunicare dincolo de distanţele spaţiale şi de particularităţile tehnice şi administrative ale sectoarelor de activitate care se regăsesc animate de un scop intelectual, creativ şi cât se poate de concret. Tocmai la virtuţile unei asemenea modalităţi de interacţiune s-a referit prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, senator, preşedintele Senatului Universităţii Politehnica din Bucureşti, reliefând importanţa dezvoltării resurselor online, care formează „un capital de informaţii” deopotrivă pentru mediul economic şi pentru cel academic. Sublinierea sa fermă a fost aceea că astfel de proiecte nu ar fi putut să fie iniţiate şi duse spre materializare fără un aport însemnat de resurse din fonduri europene, de care universităţile au beneficiat încă din anii 90, continuând în perioada de preaderare, în exerciţiul financiar 2007-2013 şi având o perspectivă care trebuie neapărat valorificată în intervalul 2014-2020.

Dialog între studenţi şi agenţi economici

Proiectul comunităţii virtuale interuniversitare îşi argumentează caracterul de largă deschidere prin obiectivul general care „vizează educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere prin: dezvoltarea calităţii comunicării, îmbunătăţirea serviciilor oferite studenţilor şi profesorilor în scopul creşterii gradului de integrare a studenţilor pe piaţa muncii, dezvoltarea rutelor flexibile de învăţare pe tot parcursul vieţii, creşterea accesului la educaţie şi formare prin promovarea reţelelor virtuale de ştiinţă, tehnologie, inovare, de valorificare a proprietăţii intelectuale din universităţi”. Sintetic enunţat, comunitatea virtuală este deschisă studenţilor şi masteranzilor care vor să valorifice invenţii, să se documenteze în chestiuni de proprietate intelectuală, brevetare şi transfer tehno­logic, să se orienteze spre locuri de muncă, precum şi agenţilor economici aflaţi în căutare de salariaţi, ca şi de soluţii pentru aspecte din activitatea productivă curentă. Pentru concretizare, ca urmare a derulării proiectului, în fiecare universitate parteneră funcţionează câte un centru interuniversitar pilot de comunicare şi valorificare a proprietăţii intelectuale: CTT Politec – la Universitatea Politehnica din Bucureşti, INCESA – la Universitatea din Craiova, CIPCVPI-UVT – la Universitatea de Vest din Timişoara. Misiunea acestor centre vizează „dezvoltarea comunicării şi valorificării proprietăţii intelectuale, a informării ştiinţifice şi tehnologice a agenţilor econo­mici, a transferului de tehnologii şi a manage­mentului proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, pentru creşterea competitivităţii întreprinderilor”.

Sintetizând beneficiile care se profilează de pe acum din acest proiect, rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti, prof. univ. dr. ing. George Darie, a afirmat în contextul reuniunii finale: „Am reuşit astfel să creăm un dialog între universităţi şi unităţile comer­ciale”.

Animator de pe poziţii de competenţă recunoscută al proiectului, implicat substanţial în crearea acestuia, prof. univ. dr. ing. Anton Hadăr a subliniat importanţa cunoaşterii cadrului de valorificare a proprietăţii intelectuale din universităţi. În acelaşi timp, a insistat asupra cerinţei stringente de apropiere a ofertei academice de cererea industriei cu perspectivă largă de moder­nizare continuă.

Din perspectivă patronală, Adrian Izvoranu, preşedintele Institutului Român pentru Dezvoltare Sustenabilă, a insistat asupra nevoii de „a se schimba ceva în relaţia dintre mediul economic şi universităţi”, în sensul orientării activităţii academice către cerinţe practice: „Cercetarea şi economia sunt părţi ale aceluiaşi proces. Universităţile trebuie să fie centre de cercetare aplicată”.

F. IONESCU

 Prof. univ. dr. Ecaterina ANDRONESCU – preşedintele Comisiei de `nvăţământ din Senatul României

Exerciţiul acesta pe care universităţile l-au făcut din 1990 încoace, cu creşterea autonomiei, în paralel şi-au asumat şi responsabilitatea pentru resursele pe care trebuie să le atragă suplimentar în universitate şi responsabilitatea pentru perfor­manţa pe care universitatea o dă. Şi cred că un asemenea proiect a venit pentru a creşte obiec­tivele universităţii şi realizării misiunii pe care şi-a angajat-o.

Cred că universitatea nu trebuie să pregătească numai pentru piaţa muncii de astăzi. Universitatea are obligaţia, uneori chiar dacă o să vi se pară exagerat, să pregătească generaţia tânără pentru meserii care nu s-au născut încă. Asta înseamnă că scheletul de bază, cunoaşterea fundamentală a domeniului trebuie asigurată şi, de asemenea, trebuie transferate acele cunoştinţe care să-i transfere tânărului nostru absolvent să „crească“ permanent în carieră prin formarea continuă. Toate aceste lucruri cred că-l vor ajuta pe student să se angajeze şi, de ce nu, să-şi schimbe jobul. Pentru că eu nu cred că vreunul dintre studenţii noştri de astăzi, de-a lungul carierei lor, o să aibă un singur job.

Gabriel Liviu ISPAS, secretar general adjunct în MEN

În anul 2009 proiectele europene reprezentau o mare necunoscută pentru România – fuseseră deschise doar vreo două-trei în anul 2008 –, existau probleme de implementare, de conceptualizare, nimeni nu ştia exact încotro ne îndreptăm, nimeni nu ştia dacă demersurile vor fi finalizate, dacă vom avea succes. În acel moment de pionierat, educaţia a deschis şi a admis spre finanţare 220 de proiecte strategice care, însumate, reprezintă o sumă uriaşă pentru tot ceea ce înseamnă învăţământ românesc – vorbesc aici despre un miliard de euro care era pro­gramat pentru a contribui la dezvoltarea învăţământului. Un miliard de euro în contextul în care, pentru dezvoltarea învăţământului, în condiţii de austeritate bugetară şi în condiţiile în care rezervele la bugetul public nu erau substan­ţiale, însemna nu doar o gură de oxigen, ci şi posibilitatea dată celor care îşi doreau să aibă un învăţământ de calitate. Aceste proiecte nu înseamnă decât un prim pas spre alte proiecte, spre alte graniţe care pot fi deschise.

Prof. univ. dr. Gheorghe DARIE – rectorul Universităţii Politehnica Bucureşti

Este un proiect pe care îl consider reuşit. Acest proiect a reprezentat o nouă resursă cu ajutorul căreia putem creşte performanţe. Şi acest lucru mi se pare cel mai important aspect pe care acest proiect derulat din fonduri europene l-a vizat – se realizează o comunitate interuniversitară, schimbăm bunele practici şi punem în comun resursele, mergem mai departe. Cu acest exerciţiu făcut din 1990 încoace, universităţile şi-au asumat şi responsabilitatea pentru resursele pe care trebuie să le atragă suplimentar în universitate şi responsabilitatea pentru performanţa pe care universitatea o dă. Şi cred că un asemenea proiect a venit pentru a creşte obiectivele universităţii şi realizării misiunii pe care şi-a angajat-o.

Prof. univ. dr. Anton HADAR, preşedintele FNS Alma Mater

Pentru studenţii din România proiectul acesta aduce foarte multe beneficii. Pe parcursul ultimilor ani din proiect, studenţii au putut să ia cunoştinţă cu noi şi importante noţiuni legate de antreprenoriat, de protejarea proprietăţii intelectuale, de inovare, de transfer tehnologic, de jurisprudenţă în domeniu şi de multe alte lucruri pe care ei nu le fac în cursurile universitare normale. Pentru aceasta le-am pregătit o platformă – sunt cinci cursuri pe care le-au urmat, pentru care unii dintre ei au primit diplome de participare în momentul în care au asistat la unele cursuri, iar alţii, mai doritori să se îmbogăţească cu asemenea noţiuni şi cunoştinţe, au primit diplome de competenţe. Cred că este foarte util pentru studenţi să posede asemenea competenţe, pentru că lucrurile pe care noi le predăm sunt lipsite de noţiuni legate de antreprenoriat, de dezvoltarea unei afaceri, de protejarea proprietăţii intelectuale.

Simona TANASE, manager de proiect

Ideea proiectului este rezultatul unei colaborări dintre mediul universitar şi cel economic. A fost o necesitate pe care am luat-o în considerare în 2009. A durat foarte mult ca să unim toate aceste lucruri – de la stadiul de idee la scrierea lui, la aprobarea lui la nivel naţional şi apoi la implementarea lui începând cu 2010. Suntem conştienţi că nu este totul, că avem la dispoziţie o perioadă să rezolvăm tot ceea ce reprezintă partea de sustena­bilitate, partea cea mai grea fiind cea legată de mediul economic.

Vom vedea punctul de vedere al celor trei universităţi partenere – UPB, Universitatea din Craiova şi Universitatea de Vest din Timişoara –, după care putem vorbi despre un partener transnaţional din Franţa.