Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Vacanţa în afara casei

Vacanţa în afara casei

Vacanţele încep, au un număr bine precizat de zile în desfăşurare, după care se încheie. Cei care lucrează în învăţământ ştiu, de exemplu, exact de când se află în vacanţa de vară; când urmează ca ea se termine, odată cu începerea noului an şcolar. Aşa consideră cei mai mulţi dintre oameni, este un adevăr al simţului comun larg accept.

Tot astfel, din presiunea mediatică a ştirilor estivale, prin care se fac transmisiuni repetate din staţiunile de la mare şi de la munte, se creează impresia că, imediat ce au luat vacanţă familiile, dar mai ales tinerii dornici să-şi trăiască din plin viaţa, pornesc spre diverse destinaţii turistice binedispuşi spre distracţie sau spre odihnă, după vârstă. Dar în realitate chiar este aşa? Dacă este vorba mai cu seamă de o proiecţie a minţii noastre spre ceea ce ar trebui să fie?

În pofida a ceea crede multă lume la nivelul simţului comun, şi anume că profesorii intră în vacanţă din moment ce elevii sunt în vacanţă, concediul cadrelor didactice nu se suprapune întocmai cu vacanţa elevilor. Ei au un număr de zile de concediu, reglementat prin contractul de muncă, care, la nivelul unităţii de învăţământ, sunt distribuite, după caz, în timpul vacanţelor şcolare. Asta înseamnă că profesorii nu intră efectiv în concediu decât atunci când se poate. Uneori sunt trecuţi în documentele administrative ca fiind în concediu, deşi ei participă la olimpiadele şcolare, la examenul de bacalaureat, asigurând supravegherea elevilor sau ca profesor evaluator în centrele zonale; iar în şcoală sunt solicitaţi în cadrul diverselor activităţi care vin să rezolve diferite probleme curente: de pildă, sunt dascăli implicaţi în activităţile comisiei care se ocupă cu situaţiile semestriale neîncheiate ale elevilor, din aceea care face posibilă înscrierea în clasa a noua a bobocilor etc.

Probabil că în alte domenii de activitate lucrurile stau diferit. În funcţie de cerinţele specifice muncii, concediile se planifică, se anulează şi se reprogramează în oricare dintre lunile anului calendaristic. Pentru unii dintre angajaţi, deşi în acte figurează că au luat concediu, în realitate nu există repaos, doar muncă nesfârşită, an după an. Angajatorul invocă, cel mai frecvent, lipsa de personal, urgenţa unor lucrări, ceva neprevăzut, oferă banii aferenţi concediului, dar îl ţine pe angajat la muncă. Eventual îi promite că îşi va lua liber anul viitor.

Acceptând o extindere a înţelegerii ideii, am putea să ne gândim că pentru unii tineri, după ce termină o formă de educaţie sau abandonează înainte de a o finaliza, vacanţa pare că este nesfârşită… Adică din comportamentele lor lasă impresia că sunt într-o nesfârşită vacanţă, din moment ce nu sunt încadraţi profesional şi nici nu urmează un program educaţional sau de formare. Conform datelor desprinse din Raportul de ţară 2019 privind România, realizat de Comisia Europeană, chiar dacă în scădere, numărul acesta este îngrijorător de mare: 15,2% în 2017 (17,4% în 2016, 18,1% în 2015).

Dacă luăm în considerare şi dimensiunea de gen, atunci aflăm din datele Eurostat că ratele de inactivitate ale femeilor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 49 de ani sunt de 24,7% pentru ţara noastră, comparativ cu 19,7% media UE. (43% din femeile cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani şi 48,7% din cele cu vârste cuprinse între 35 şi 44 de ani sunt inactive din diverse motive, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf, p. 45).

Pentru aceste categorii de persoane am putea considera că îşi petrec timpul în mod prioritar acasă. Deci, fie că mai au diverse probleme de rezolvat la serviciu, fie că nu au resurse financiare (putem avea în atenţie şi sărăcia persoanelor angajate în muncă) sau din oricare alte motive, mulţi oameni, în fapt, nu pleacă de acasă.

În 2016, informaţiile Eurostat, citate de Mediafax, menţionau că 76% din populaţie nu a avut în ultimul an nicio vacanţă, www.mediafax.ro/economic/eurostat-romania-este-prima-in-topul-tarilor-din-ue-in-care-populatia-nu-pleaca-in-vacanta-17329870), iar în anul 2018, unu din doi români nu îşi permitea o vacanţă de o săptămână departe de casă: adică 58% din români nu au apelat la serviciile din turism (https://stirileprotv.ro › Stiri Economice).

Vacanţa în afara casei este un concept utilizat mai ales de către cei interesaţi de informaţiile care dau seamă de o anume dinamică în sfera turismului, într-o secvenţă temporară, într-o regiune etc.

O diferenţiere interesantă este aceea între vacanţele departe de casă şi cele petrecute aproape de casă. Din analizele făcute, rezultă că românii preferă destinaţii mai aproape de casă. Deşi se poate crede că acest fapt se datorează în mare parte comodităţii, totuşi adevărata cauză este una care trimite mai cu seamă la dificultăţile financiare.

Performanţa UE privind îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) deschide o temă importantă de reflecţie care se referă la starea bună de sănătate şi bunăstare. Privind sănătatea, sunt vizate, în principal, neajunsurile provocate de fumat, consumul excesiv de alcool, excesul de greutate, lipsa de activitate fizică, stările psihice care comportă riscul depresiei şi al sinuciderii.

(https://ec.europa.eu/commission/sites/betapolitical/files/reflection_paper_sustainable_annexii_ro.pdf, p. 10.)

În ceea ce priveşte bunăstarea, ne putem gândi atât la calitatea vieţii de zi cu zi, cât şi la modul în care oamenii îşi petrec timpul liber.

Dezvoltare durabilă poate însemna atât o rată cât mai înaltă de ocupare a forţei de muncă, o bună stabilitate a acesteia, cât şi atingerea unui nivel de trai care să permită petrecerea timpului liber altfel decât stând, pur şi simplu, acasă.

Prof. dr. Cristina ŞTEFAN, Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti