Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Valoarea pedagogică a taxonomiei obiectivelor cognitive (V)

Valoarea pedagogică a taxonomiei obiectivelor cognitive (V)

Obiectivele cognitive  propuse în taxonomia lui Bloom pot fi integrate la nivelul unui model pedagogic deschis. Un astfel de model evidenţiază ierarhia obiectivelor generale, valabile pe termen lung, definite în termeni de psihologici de competenţe generale de: cunoaştere – înţelegere – aplicare; analiză – sinteză – evaluare critică, valabile pe termen lung.

Primele trei obiective/competenţe generale sunt angajate, în mod special, în fazele iniţiale ale instruirii, condiţionate de vârsta psihologică şi şcolară a elevilor şi de poziţionarea fiecărei discipline de învăţământ în cadrul fiecărei trepte de învăţământ. Au fost prezentate în articolul din numărul anterior al Tribunei Învăţământului, pe fondul specificării lor la nivel de obiective specifice: a) achiziţia cunoştinţelor  (factuale esenţiale, conceptuale, procedurale); b) înţelegerea cunoştinţelor prin transpunere, interpretare, extrapolare; c) aplicarea cunoştinţelor în rezolvarea de probleme; obiective specifice, operaţionalizabile de fiecare profesor în cadrul fiecărei lecţii, în termeni de obiective concrete (operaţionale), stabilite în raport de situaţia reală existentă (vezi resursele şi condiţiile disponibile).

Ultimele trei obiective/competenţe generale sunt angajate, în mod special, în fazele mai avansate ale instruirii, condiţionate de vârsta psihologică şi şcolară a elevilor şi de anii parcurşi în studiul unei discipline de învăţământ, în cadrul unei trepte de învăţământ (primar, gimnazial, liceal) sau al mai multor trepte de învăţământ.  Implică:

1) Analiza problemei rezolvate prin aplicarea în contexte deschise a cunoştinţelor (declarative şi procedurale) înţelese, interiorizate cognitiv şi valorizate noncognitiv (atitudinal – afectiv, motivaţional, volitiv, caracterial). Acest obiectiv cognitiv general, definit psihologic în termeni de competenţă generală, este specificat la nivel de obiective/competenţe specifice angajate în căutarea/cercetarea: a) elementelor componente ale problemei rezolvate; b) relaţiilor dintre elementele componente ale problemei rezolvate; c) principiilor de organizare care au susţinut normativ rezolvarea problemei; aceste obiective specifice sunt operaţionalizate de profesor în contextul lecţiei, care au ca rezultat proiectarea unor obiective concrete/operaţionale, definite în termeni de performanţe, anticipate în raport de situaţia reală existentă în cadrul clasei de elevi, şcolii, comunităţii.

2) Sinteza realizată în urma analizei mai multor probleme rezolvate în cadrul aceleiaşi tipologii. Acest obiectiv cognitiv general, definit psihologic în termeni de competenţă generală, este specificat la nivel de obiective/competenţe specifice angajate în: a) producerea unor opere personale, b) elaborarea unui plan/unor planuri de acţiune amplă, c) derivarea strategiei optime din mai multe soluţii alternative; aceste obiective specifice sunt operaţionalizate de fiecare profesor în contextul concret al fiecărei lecţii, având ca rezultat proiectarea unor obiective concrete (operaţionale) definite în termeni de performanţe proprii fiecărei discipline de învăţământ.

3) Evaluarea critică realizată în urma valorificării resurselor psihologice ale gândirii critice. Acest obiectiv cognitiv general, definit în termeni psihologici de competenţă generală, este specificat la nivel de obiective/competenţe specifice angajate în a) evaluarea externă a tipologiilor de probleme rezolvate, analizate-sintetizate în contexte noi, la nivel de inovaţie socială; a) evaluarea internă a tipologiilor de probleme rezolvate, analizate-sintetizate în contexte noi, la nivel de inovaţie socială interiorizată, perfecţionată etc. Aceste obiective specifice sunt operaţionalizate de fiecare profesor în contextul concret al fiecărei lecţii, având ca rezultat proiectarea unor obiective concrete (operaţionale) definite în termeni de performanţe care vizează avansarea unor produse noi superioare în raport cu experienţa anterioară, individuală şi comunitară.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA