Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Cultura » Viziune europeană asupra operei lui Horia Bădescu (La a 75-a aniversare)

Viziune europeană asupra operei lui Horia Bădescu (La a 75-a aniversare)

În mod real, destinul unei opere este determinat de modul ei de receptare. Iar perspectiva asupra ei se vede influențată și de punctul cardinal în care se află cititorul. Se adeverește, peste ani, afirmația lui Terentianus Maurus, care scria, în urmă cu aproape două milenii în cartea lui de prozodie: Pro captu lectoris, habent ua fata libelli (Încăpute pe mâna cititorului, cărțile își au soarta lor).

O demonstrație pe măsură ne-o oferă lucrarea Reflexe francofone, cu subtitlul Receptarea operei lui Horia Bădescu (n. 1943, n.n.) în spațiul cultural francofon, într-o ediție îngrijită, prefață, notă asupra ediției și indice de nume de către universitarul clujean Ilie Rad, și apărută recent (2018) la editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca. O carte de proporții (400 de pagini), într-o prezentare tipografică aleasă, cu toată oferta de texte în formă bilingvă, traducerea din franceză aparținând lui Horia Bădescu, ne poartă în spațiul publicistic și editorial francez și belgian, unde opera scriitorului român s-a bucurat de o prețuită receptare.

Dacă evaluarea estetică din partea criticii literare francofone nu schimbă altitudinea valorică la care se situează activitatea culturală și creația literară a lui Horia Bădescu, surprinde însă dimensiunea prin timp a receptării, rezonanța ei cantitativă, atât la volumele de poezie, proză, eseu, traduse în franceză, cât și la volumele de poezie scrise de autor direct în limba lui Racine, Hugo, Baudelaire…, făcându-i pe comentatori să afirme că se dovedește unul din cunoscătorii subtilităților acestei limbi, asemenea lui Emil Cioran și Eugen Ionescu, din aceeași vatră românească.

Într-o notă asupra ediției, prof. univ. Ilie Rad ne pune în gardă că volumul de față cuprinde 71 de cronici literare apărute în spațiul francofon, la 13 dintre volumele lui Horia Bădescu (poezie, proză, eseu), tipărite în Franța și Belgia, comentarii datorate unui număr de 46 de critici literari și poeți, printre cei mai reprezentativi din arealul francofon. La cele 71 de cronici literare se adaugă șapte articole de sinteză, 14 scrisori și opt e-mailuri primite de autor, ecouri ale volumelor, texte care sunt tot atâtea evaluări la fel de pertinente ca și cele publicate în presă sau în prefața unor volume.

Cifrele sunt edificatoare prin sine, dar mai edificator este conținutul aflat în spatele lor. Întrucât cititorul român are cunoștințe limitate despre publicistica francofonă, editorii s-au simțit datori să treacă într-o Addenda (opt pagini), numele cronicarilor, în ordine alfabetică, cu scurte informații privitoare la statutul lor profesional-științific. Din parcursul Addendei ne dăm seama că ne aflăm în fața unor personalități ale vieții culturale, academice din Franța și Belgia: critici și istorici literari, universitari, publiciști, scriitori, animatori culturali. O altă inovație care slujește imaginii de sinteză a conținutului și dă un grad mai mare de atractivitate este conceperea originală a Sumarului. Pe lângă necesarele: autor și titlul articolului se mai adaugă un scurt citat, două-trei-patru rânduri, considerat semnificativ pentru mesajul comunicării, ca un sâmbure al enunțurilor. Se vede că citatele au fost selectate atât pentru formularea lor expresivă, cât și pentru a configura adevărate puncte de reper ale interpretărilor critice. Câteva, de aceeași relevanță ca și celelalte: Horia Bădescu rămâne fidel tradiției marelui lirism românesc, a lui Eminescu ori Blaga (André Doms); Cu aceste silogisme, un „creator“ aparte dă vieții noastre sensuri multiple (Alain Duveau); Un farmec parcurge această carte, de o subtilitate și o sensibilitate extreme… (Jacques De Decker); Horia Bădescu e un romancier care merge la esențial, la esența omului pe care îl interoghează necontenit (P. Mamengui-Otouma); Scrise într-o limbă secundă, dar perfect stăpânită, versurile mărturisesc, în pofida a tot, îndoielile și rătăcirile până la marginea vidului (Jean Pierre Longre) etc.

După cum remarcă Ilie Rad într-o substanțială Prefață la volumul de Reflexe…, după 1989, cele mai numeroase tălmăciri din creația lui Horia Bădescu apar în spațiul francofon, în Franța și Belgia, mai ales, dar și în Bulgaria, Canada, Macedonia, Vietnam, Rusia, SUA, la care se adaugă colaborări la publicațiile de profil din țările respective, conferințe la reuniuni literare internaționale, unele pe care însuși le-a inițiat cum sunt: Colocviile Internaționale „Lucian Blaga“ de la Paris; fiind unul din puținii români care a ajuns membru al Uniunii Scriitorilor din Franța și care a fost onorat în 2004 cu Premiul European de Poezie Francofonă „Leopold Sédar Senghor“. În opiniile comentatorilor străini, activismul cultural al lui Horia Bădescu se corelează cu o vie activitate publică în sfera culturii și publicisticii românești. A făcut parte din gruparea literară de la revista clujeană Echinox, a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din Cluj-Napoca, apoi, după 1990, director al Studioului teritorial de radio Cluj, director, din 1994, al Centrului cultural român de la Paris, după care, atașat cultural pe lângă Ambasada României din capitala Franței. În 1997 a obținut doctoratul în filologie cu teza Memoria Ființei – Poezie și Sacru, lucrare reluată în anul 2000 sub forma unui eseu în limba franceză.

Reflectarea cuprinzătoare a operei unui scriitor român contemporan în spațiul lingvistic al unei alte culturi, nu cu totul străine, devine și pentru autorul în cauză o experiență inedită, o modalitate nouă de oglindire, după cum mărturisește însuși Horia Bădescu: Ceea ce a văzut critica românească în oglinda scrisului meu îmi e cunoscut mie și deopotrivă cititorilor mei. Ceea ce se arată ochilor celor de pe alte meleaguri, mai ale celor din orizontul francofon, spațiul cultural afin, în care se înscrie seculara francofonie românească, fondatoare de modernitate, am putut să constat eu însumi la sursă, dar a rămas cvasinecunoscut cititorilor de acasă. Iar Ioan Holban în Literatura română de azi îl consideră pe Horia Bădescu unul dintre cei mai importanți scriitori români, cu certificat european autentic. Cartea vine, de fapt, cu niște răspunsuri concludente la întrebarea lui Moromete: Pe ce te bazezi?

N-ar fi elocventă prezentarea ideilor cărții fără evidențierea materialului iconografic, începând de la statueta de pe coperta de un alb glasat până la cel inserat între paginile volumului. Vizează exclusiv scrieri, ignorând (voit!) portretistica autorului. Cunoaștem astfel imaginea coperților și a paginilor de titlu a volumelor traduse ori scrise direct în franceză, facsimilele scrisorilor primite de autor, ca ecou la edițiile apărute, un grupaj ilustrativ, în final din publicațiile culturale franceze și belgiene vizate în referințele critice.

Prin parcurgerea cărții, dăm întregul credit uneia din afirmațiile lui Ilie Rad: …câștigul cel mai important al acestei ediții ni se pare faptul că ea permite o comparație între modul în care a fost receptată opera lui Horia Bădescu în spațiul românesc și în cel francofon, între stilurile critice, între capacitatea exegeților din ambele culturi de a releva aspecte, sensuri și nuanțe inedite în opera scriitorului studiat. Alături de asemenea distincții individualizatoare analizele dezvăluie numeroase linii de convergență cu spiritualitatea universală: Sculpturile lui Brâncuși sunt atât de simple, atât de zvelte, atât de limpezi și de tăcute, adânc misterioase. Poemele lui Horia Bădescu le seamănă (Gérard Bayo). Nu e întâmplător ca mai ales editorii din Belgia să fie fascinați de această poezie: între poezia română și a noastră se dezvăluie multe puncte comune: interogația metafizică, dificultatea de a fi… (Jean-Luc Wauthier).

Cartea reprezintă deopotrivă o aniversare, dar și un prilej de a ilustra rezonanțele europene ale creației românești contemporane.

 Liviu IOANI